Daca Paul a scris desprea actiunea de azi,m`am gandit sa scriu si eu.Nu ca as vrea sa`l copii sau asa...ci pur si simplu sa`mi spun si eu parerea despre activitate.
Ce sa zic...daca la inceput cand am ajuns acolo eram total debusolata,nu stiam ce si cum sa fac,intr`un final m`am acomodat cu atmosfera si m`am simtit chiar bine.Prima mea reactie cand am intrat in clasa si i`am vazut pe cei 5copii[Vali,care nu stia nici sa scrie,nici sa citeasca,nici nimic si care avea niste ochi superbi,apoi Iliuta care la fel nu putea face nimic si care insa spre deosebire de colegii lui era mai agitat;Mihaele,o fetita foarte atenta si cuminte si sociabila si care tot timpu incerca sa ajute;Bogdan..el era cam suparat sau poate uimit sau poate pur simplu nu intelegea ca au "musafiri" si Lacramioara care desigur stia sa scrie si sa citeasca si era foarte cuminte]...deci sa revin..prima data cand i`am vazut am zis:'Vai, eu nu pot sta aici!Nu`mi plac!Nu`i suport!Nu pooot"!,pur si simplu nu stiam cu ce sa incep ce sa fac ...cand am vazut ca,colegii mei incep sa socializeze cu ei sa`i intrebe una alta,sa le explice ce urma sa facem impreuna...mi`am spus ca:"Pot si eu sa fac asta,de ce nu as putea!? si uite asa m`am apucat si eu de treaba...tot ce era in mintea mea de acum era faptul ca: de ce ei ar putea fi diferiti de noi,cand toti suntem la fel?! toti avem doua maini,doua picioare,doi ochi frumosi si etc. si de ce m`as simti eu superioara lor..mi`am dat seama ca singura diferenta dintre noi era faptul ca eu am parinti care ma iubesc si care au avut grija de mine si care isi fac in continuare griji pentru mine ,iar ei micutii n`au asa ceva,sau poate au,dar sunt uitati de familia lor,si de aceea tot ce ei au nevoie este afectiune. deci..dupa ce am revenit cu picioarele pe pamant si am renuntat la conceptele proaste ce le aveam in cap,am trecut pe la fiecare,i`am ajutat,le`am desenat,ma rog...am lucrat impreuna la confectionarea unor martisoare de 1 martie.Tot ceea ce vreau insa sa zic este ca ei,sunt mai respectuosi si mai sensibili ca multi dintre noi,cei sanatosi.daca noi spunem un"te iubesc!" oricui,oricand si oricum,nu neaparat simtind asta..ei...deci atunci cand spuneau asta..se vedea recunostinta,bucuria si dragostea in ochii lor,adica ei chiar nu mint,mi sa`u parut atat de puri si :-??..stateam si ma gandeam ca viata lor nu se invartea decat in jurul acestei scoli in jurul profesoarelor si ingrijitoarelor care se ocupa de ei non`stop deci ei nu sunt atinsi nici macar putin de lumea asta murdara si de rautatea oamenilor,poate doar de a parintilor lor care i`au parasit intr`un centru ca acesta.referitor la asta am observat si din e mi`au povestit colegii ca unii dintre ei isi aminteau cu drag de mamele lor,iar altii vroiau sa le uite numele.ce sa zic...fiecare cum a avut de suferit mai mult sau mai putin din cauza parintilor lor.Ca sa inchei ca deja te`ai plictisit..spun ca mi`a placut mult,ca ma bucur ca i`am vazut zambind,ca ma bucur ca am participat cu totii la asta[am fost uimita de comportamentul unora dintre colegii mei,care s`au dovedit a fi usor sensibilizati de acei copii] si ca a meritat sa ma scol la 7 si sa dorm la scoala pe banca.:x si ca astept urmatoarea activitate care v`a fi de Pasti cum a zis si p0L.:*
[incoerent si poate fara sens,caci mi`e foarte somn trebuia sa scriu asta,asa ca scuze de greseli].
